Iubesc culorile. Albastrul cerului, verdele copacilor, galbenul albinelor, chiar si albul stralucitor al zapezii. Nu mi-as putea imagina o lume in care totul sa fie alb-negru. Probabil acest lucru isi are originile in copilarie. Cand eram mai mica, urmaream cu mare interes desenele animate PowerPuff Girls. Ma uitam impreuna cu doua dintre surorile mele, iar fiecare isi cunostea personajul. Eu eram asociata cu Bubbles, sora mea cea mai mare cu Blossom, iar cea mai mica cu Buttercup. Ideea este ca o imagine dintr-un episod imi este si acum vie in minte. Un hot furase culorile din oras, prin urmare datoria fetelor era sa le recupereze. Nu am uitat nici pana acum, desi au trecut probabil mai bine de 13 ani, cum Bubbles colora orasul: pentru copaci folosea verde, pentru nisip galben, pentru case rosu.
Imi place sa ma imbrac colorat, pentru ca inspira veselie, viata, creativitate. Cateodata mai sunt intrebata ce culoare imi place. Insa, nu cred ca as putea alege o culoare preferata, pentru ca majoritatea imi plac.
M-am intrebat de multe ori cum este sa traiesti intr-un intuneric complet si, sincer, nu imi pot imagina nimic mai teribil...sa nu poti vedea chiar macar griul blocurilor mi se pare crunt. Desi nu am o vedere perfecta sunt multumitoare ca in fiecare zi pot vedea lumina, imi pot vedea sotul, pe cei dragi. Auzeam cazuri despre persoane care vor neaparat ca fiicele lor sa aiba ochii albastri; nici nu concep sa ii aiba caprui. Este o mare prostie! Imi plac ochii mei, pentru ca ii am albastri, dar acest lucru nu ma face cu nimic mai speciala decat o persoana cu ochii caprui. Doresc pentru copiii mei o vedere cat mai buna. Culoarea nu ma intereseaza. Sunt la fel de multumitoare pentru ochii caprui, cat sunt pentru albastri.
Vederea este un dar, iar eu sunt foarte recunoscatoare pentru acesta!
Imi place sa ma imbrac colorat, pentru ca inspira veselie, viata, creativitate. Cateodata mai sunt intrebata ce culoare imi place. Insa, nu cred ca as putea alege o culoare preferata, pentru ca majoritatea imi plac.
M-am intrebat de multe ori cum este sa traiesti intr-un intuneric complet si, sincer, nu imi pot imagina nimic mai teribil...sa nu poti vedea chiar macar griul blocurilor mi se pare crunt. Desi nu am o vedere perfecta sunt multumitoare ca in fiecare zi pot vedea lumina, imi pot vedea sotul, pe cei dragi. Auzeam cazuri despre persoane care vor neaparat ca fiicele lor sa aiba ochii albastri; nici nu concep sa ii aiba caprui. Este o mare prostie! Imi plac ochii mei, pentru ca ii am albastri, dar acest lucru nu ma face cu nimic mai speciala decat o persoana cu ochii caprui. Doresc pentru copiii mei o vedere cat mai buna. Culoarea nu ma intereseaza. Sunt la fel de multumitoare pentru ochii caprui, cat sunt pentru albastri.
Vederea este un dar, iar eu sunt foarte recunoscatoare pentru acesta!
No comments:
Post a Comment