Vederea unei extra dimensiuni

„Stereoorbirea” este o afectiune intalnita la 5-10 procente din populatia globala. Aceasta boala afecteaza abilitatea individului de a vedea in 3D, asa ca lumea pare ca e complet plata. De vreme ce abilitatea de a vedea lucrurile tridimensional se invata intr-o perioada scurta din dezvoltarea cerebrala, in tinerete, stereoorbirea este o conditie care apare pe parcursul vietii. Asta daca nu cumva treceti printr-o experienta similara cu a lui Bruce Bridgeman. Batranul de 67 de ani nu a vazut niciodata lumea in 3D. Intr-o zi s-a dus sa vada filmul lui Martin Scorsese, Hugo. Pentru ca nu gasea o proiectie 2D, a platit in plus pentru niste ochelari 3D pe care stia ca nu avea cum sa-i foloseasca. Cu toate astea, si i-a pus la ochi, s-a dus la cinema si a privit filmul 3D. Cand a pornit rularea peliculei Bridgeman deja putea vedea 3D. Doar imaginati-va cum ar fi ca ochii umani sa poata vedea caldura si radiatiile, cam asa a patit Bridgeman. Dupa 70 de ani in care nu a vazut decat in 2D, acum vedea in 3D. Efectul a continuat si dupa ce a plecat din sala de cinema, iar stereoorbirea disparuse. Creierul sau probabil ca „invatase” cum sa se adapteze la astfel de situatii in tinerete. Curios ca aceasta abilitate nu s-a activat pana cand nu a mers la un film 3D.