Sa vorbim despre jocuri

Cand spun cuvintele joc, jocuri, primul lucru la care ma gandesc este copilaria. Uitandu-ma la copii din ziua de azi imi dau seama cate lucruri minunate pierd fie din cauza unor parinti care doresc sa faca din ei niste mici genii de la o varsta prea mica, sau pur si simplu a neglijentei acestora, lasandu-i in fata calculatorului cu orele.
Stau si ma gandesc, si incerc sa fac o lista a jocurilor pe care le jucam cand eram copil... Intr-o ordine absolut aleatoare imi aduc aminte de:
•    Telefonul fara fir care ne facea sa radem de ne tineam de burta in momentul in care ajungea ultimul copil sa spuna cu voce tare cuvantul;
•    Clasicul sotron...pe care de fiecare data nu stiam ce sa mai facem ca sa il mai complicam;
•    Coarda – si acum imi aduc aminte ca putea sa sar incontinuu si de 200 de ori si nici macar nu oboseam. Acum stau si ma intreb cum am ajuns abia sa rasuflu dupa ce urc 4 etaje..
•    Elasticul -  care din puctul meu de vedere era un joc extrem de complicat si care necesita multa dexteritate;
•    T.O.M.A.N.A.P – salvatorul orelor plictisitoare si care in acelasi timp era mai util ca un profesor in a ne invata capitalele, tarile si altele :);
•    Tara tara vrem ostasi–nici acum nu realizez cum de nu am iesit cu vreo mana rupta de la jocul asta...;
•    Ratele si vanatorii – un joc pe care il mai joc si acum cu placere;
•    Aschiuta/ Calcatea – in care trebuia sa ne calcam pe picioare pentru a castiga. E un joc care ma amuza enorm cu toate ca nu imi aduc aminte sa fi catigat vreodata, chiar ma mir ca nu mi-a cazut vreo unghie;
•    Prinsea pe care nu stiam pe ce sa o mai facem: pe cocotate, pe ascunse, pe rosu...
Voi ce jocuri a copilariei va amintiti?

Inteligenţa înţeleasă greşit

O dată pe an mă mai uit şi eu la televizor. De data asta mi-a fost dat să văd emisiunea “Te pui cu blondele” de pe Antena 1.

Emisiunea pune un tarzan(altfel nu pot să-i spun după cum se comportă) faţă în faţa cu un grup de blonde. Există mai multe runde, la fiecare rundă se pun întrebări din diverse domenii iar pentru fiecare blondă care greşeşte răspunsul, respectivu’ ia o anumită sumă de bani dacă răspunde corect.

Şi când o face, începe să facă mişto de inteligenţa blondelor, iar aici apare greşeala pentru că un om inteligent nu e cel care ştie când se scobeşte vecinul lui în nas sau câte cutii de prezervative folosea Napoleon pe săptămână. Un om de afaceri făcea o afirmaţie foarte interesantă. Zicea el: “ştii cu cât l-aş plăti pe cel care a câştigat la ‘vrei să fii miliardar’? cu 300 de dolari. Dar nu pe luna, ci în total, pe viaţă. Cam atâta costă o enciclopedie, şi dacă mă gândesc bine, s-ar putea să-l plătesc prea bine”.

A fi inteligent nu înseamnă a ţine minte o grămadă de date şi evenimente, înseamnă a ştii să te foloseşti de ce ai în jur. Einstein uita deseori lucruri, cu toate astea era un geniu. Nu cunoştea multe date, dar ştia să le ia din tabele. Spunea “de ce să-mi încarc memoria cu lucruri pe care le pot afla oricând”?. Aici găsiţi alte lucruri foarte interesante despre Einstein.

Majoritatea blondelor invitate la emisiune ocupă funcţii importante, cum ar fi cea de manager, director, medic, dar cu toate astea sunt luate peste picioar de către participanţi. De ce? Presupun că asta se vrea, să se creeze circ, pentru a se face audienţă. Dacă nu e asta, atunci e prostie pură. Pentru că inteligenţa nu e sinonimă cu capacitatea de a memora!

Papagalul nu înţelege ce spune, dar poate s-o spună absolut corect, cu pronunţia corespunzătoare. Poţi să-l înveţi orice vrei, dar un papagal nu e inteligent.