Enervant de tanara

Nu prea merge la mine faza cu articolele scrise in word. am incercat dar nu a iesit nimic bun, asa ca scriu live, de aici din Tallin (Estonia) cu un expresso care iti face inima sa stea in loc, pe o vreme ploioasa refugiata intr-un mall micut cu preturi astronomice. Mda, nordul e scump nenica, dar extraordinar de frumos. Doar ce am plecat din Rusia dupa 2 zile. De data asta nu am mai iesit sa vizitez St. Petersburgul. Mi-au ajuns 9 ore de excursie data trecuta si e o tara cu oameni mult prea tristi, reci la fel ca vremea lor. Inca vreo cateva zile si merg la plaja in Palma de Mallorca, abia astept sa simt soooaareeelle.

Probabil va intrebati ce e cu titlul asta. Cam asa mi se spune in ultima perioada. Mi-am propus sa nu mai raspund atunci cand sunt intrebata de varsta mea. Nu e un lucru benefic pentru mine. De ce? Pentru ca majoritatea managerilor, directorilor, persoanelor cu o functie ca a mea au peste 30 de ani. E frustrant pentru ei modul in care eu la 23 am un astfel de job, asa din prima. Din nou, pentru a nu stiu cata oara, sunt cea mai mica din grup sa zicem, dar putin imi pasa. Trebuie sa recunosc insa ca expresia “enervant de tanara” mi-a ramas imprimata in minte.

Sa va povestesc cum e viata mea aici. Cam in fiecare zi un alt oras, daca vreau sa il vizitez e alagerea mea, pot foarte bine sa dorm, iar seara munca. Dupa munca, relax cu ceva de baut in disco sau bar. Mancare la discretie, tot ce poftesti. Un tonomat de cafea disponibil de la 7 la 1 am. Zambete, oameni si experiente noi.

Am prins si furtuni pe mare. Super tare! Ai asa o senzatie de ameteala, stomacul se lupa cu tine sau tu cu el, ti se misca si ochii in orbite. Peste tot zici ca sunt numai oameni beti. Singurul loc unde e bine sa stai in astfel de momente e in pat la orizontala. Nu am dat la peste pana acum si observ ca incep sa ma obisnuiesc.

Sunt multe de povestit dar o mai lasam si pe data viitoare. Nu am timp sa recitesc postul asa ca scuze pt eventualele greseli. Ne citim in curand.

Ce mă întristează în privirea femeilor

Ce mă întristează în privirea femeilor e dorinţa erotică de a fi strivite. În căutătura unui bărbat ele vor să detecteze acel flash de cruzime, indispensabil – ni se spune – libidoului împlinit; când îl găsesc, acela e confirmat pentru ele un chip atrăgător. Acea căutătură unică, împietrire fulgurantă, amestec de forţă şi, hm, de dispreţ, la care femeia îşi îngăduie în sfârşit să declanşeze psihologic disponibilitatea juisării… Cum lucrul pe care-l detest sau care mă întristează mai mult e cruzimea, sunt relativ nedumerit de fiecare dată de această banalitate a libidoului feminin. Un amic mi-a povestit cândva în lacrimi că nevastă-sa îi cerea să urineze pe ea, să o pălmuiască peste faţă şi sâni, să-i arunce cele mai grobiene invective; la început a făcut-o, fără nici o tragere de inimă, apoi din ce în ce mai traumatizat, fiindcă nefericitul o iubea… Povestind, îi curgeau lacrimile. N-am să uit niciodată acel chip.
       Din ce istorie primară, genetică, a Violului ancestral provine oare acest erotism de victimă fericită al femeilor? (Un prieten psihiatru mi-a mărturisit că unele victime ale violului păstrează fantasma violenţei şi o transferă, o cer reprodusă, chiar dacă ea le-a îngrozit cu adevărat, de către cel pe care îl iubesc. Când ştiu că e aşa, îngrozite de ceea ce simt, încetează uneori orice viaţă sexuală, numai pentru a nu-şi admite schimbarea. Viaţa erotică a unei femei violate, mi-a confirmat el, nu mai e niciodată aceeaşi: adevăratul viol constă în aceea că violatorul se reproduce în toţi bărbaţii care îi succed.) Din ce tenebre vin toate acestea? Lesbianismul nu e, oare, o reacţie de respingere a erotismului victimar, masochist, al femeii, şi nu a celui sadic al bărbaţilor, o dorinţă de a evada en douceur din propriul gen? Ipoteza e plauzibilă (Solanas a avut o intuiţie profundă). Două lesbiene nu mai sunt două femei; nici doi bărbaţi, de altfel; sunt un al treilea gen, inedit, radical dezgustat de celelalte şi de genul în sine.
       Oricum ar fi, de fiecare dată când văd acea privire – şi peste tot o vezi -, acea unică şi cunoscută privire care imploră epatarea, umilirea, strivirea, aneantizarea, fie şi pentru câteva secunde – acele secunde -, în sinea mea sombrez.

Ursitoarele moderne

Ursitoarele sunt considerate de unii ca fiind doar personaje rupte din basm, care scriu in Cartea sortii destinul fiecarui nou-nascut. Pentru  multi romani insa, ursitoarele sunt 3 zane bune care, in prima saptamana de viata a fiecarui copil, sosesc si ii prevestesc cum ii va fi viata. Legenda spune ca ursitoarele  vin doar in noptile impare, atunci cand nu le vede nimeni.
In ‘Ursitorile”, marele poet Mihai Eminescu descrie cu o sensibilitate aparte momentul in care ursitoarele vin la capataiul nou-nascutilor:
“Ele-s ursitorile
Rumene ca zorile,
Si usoare calca,slabe,
Pietre scumpe-n mii de boabe
Pe-a lor valuri sunt podoabe.
Si prin panze stravezie,
A lor glezne stravezie,
Nu s-ating nici de pamant,
Ci se leagana de vant,
Caci usor de mani se prind,
Trag un dant si mi-l intind,
Leaganul inconjurand
Si,din gura cuvantand,
Cuvantand cuvinte rare
Ca niste margaritare……..”
Ce versuri dulci pentru trei femei in egala masura de frumoase si ale caror urari sunt menite sa deschisa o cale frumoasa si curata in viata celui abia nascut. Dar timpul modern si-a spus cuvantul si in ziua de azi ursitoarele, odinioara aproape uitate, au revenit la viata pentru a aduce din nou bucurie in sufletele parintilor dornici ca odraslele lor sa aiba o viata incarcata de bucurie si sanatate.
In ziua de azi ursitoarele sunt mai usor de gasit avand in vedere ca si-au tras telefon, pagina de internet si sunt disponibile zi si noapte pentru a veni la petrecerea de botez a celui mic.
Ele vin si aduc daruri dintre cele mai bogate cu seminte de mac pentru nopti linistite, seminte de grau pentru bogatie si boabe rotunjoare de orez pentru noroc. Tot ele mai ofera uneori si pene albe, simbol al mersului usor dar si uleiul ce te ridica deasupra tuturor relelor iar aghiasma este si ea nelipsita din „arsenalul” ursitoarelor.
Iar daca nu ma credeti am gasit fotografii care sa dovedeasca ce v-am spus aici.

Fotografiile

Mi s-a părut mereu că fotografiile pierd prin expunerea în formate standard. Acele meschine dreptunghiuri atârnate stingher pe simeze… Mărimea ideală începând de la care o fotografie capătă adâncime şi devine mai mult decât un tablou pare statura umană (independent de revoluţia vânzărilor, care încă nu s-a produs, poate şi pentru că galeriştii au ratat problematica formatului). Din varii condiţionări culturale, o imagine e proiectată ideal, pentru noi, de formatul pânzei standard, cea de care te apropii şi te depărtezi pentru a sesiza detalii sau a le topi în general. Acest tip care a fotografiat Franţa anodină, paloarea rurală a trecutului, cu o cameră veche, pare să fi scos acuarele din cadrele lui neutre, care nu descriu nimic.

Producatori detergent

Binecunoscut intre produsele de curatare, detergentul a fost si este la mare cautare pentru curatarea fie a hainelor fie a diverselor  suprafete. Are o putere mai mare de igienizare si dezinfectare decat  sapunul si include elemente si combinatii chimice cu rol de curatare a murdariei si a petelor.
Oferta pe piata de nisa este foarte variata in ceea ce priveste toate produsele de curatenie profesionale asadar si detergentul.
Sunt foarte multi producatori detergent incat puteti alege ceea ce va convine cel mai mult atat ca putere de curatare cat si ca pret.
Trebuie sa aveti in vedere cantitatea necesitata, lucrul pe care doriti sa il curatati si mai ales daca se poate realiza curatarea manual sau automat pentru a putea alege corect produsul de curatare.
Fiecare firma mare are laboratorul propriu in care dezvolta retete de detergenti si sapunuri din ce in ce mai performanti pentru a usura munca de curatare.
Daca pana acum cativa ani detergentii nu se prea deosebeau ca putere de curatare si se putea folosi acelasi detergent si pentru rufe si pentru alte suprafete precum parchet, vase, covoare, masina, etc, in ziua de azi sunt diferente foarte mari  ca si compozitie/ putere iar detergentii sunt clasificati in functie de domeniul de aplicabilitate al fiecaruia. Diferente sunt nu numai la compozitie cat si la pret, de aceea este bine sa va documentati atent pana alegeti.
Multi producatori detergent pe langa faptul ca au produse inedite cu puteri de curatare remarcabile pe care le gasiti gata preparate in magazinele din oras sau pe site, la comanda pot crea un detergent, personalizat, special pentru nevoile dumneavoastra in cazul in care nu gasiti unul care sa faca fata tuturor tipurilor de murdarie pe care doriti sa le curatati.
Orice detergent alegeti, acesta va face fata murdariei atata timp cat respectati domeniu pentru care a fost creat.

O altă carte

Autobigrafia lui N.C. (2010), film de o perfectă platitudine, lăudat de toată lumea – o totală, uimitoare nulitate. Am văzut un lider semiinteligent, primitiv şi speriat; speriat de istorie. Probă că nu contează şeful politic, ci epoca în care e plasat. Personalizăm abuziv; totul e hazardul vulgar al epocii. N-ar trebui să ne alegem lideri, ci epoci. Cadrul e determinist, epoca îşi cheamă conducătorii aşa cum formele anunţă fondul. Eşti inteligent, delicat, grav etc.? – epoca e nepotrivită, mai aşteaptă puţin. Fă un efort şi nu te naşte aici…

O altă carte a lui O. despre Diogene. Nu poţi să nu-l simpatizezi, e adevărat, e marea slăbiciune a adolescenţei. Şi nu numai pentru anecdotică. La prima vedere, şi principiile cinice sunt splendide. Nu te lega de lucruri inutile etc., a avea nu e a fi, a poseda e a fi posedat, numai necesarul e util, şi uneori chiar necesarul e inutil, frugalitatea, claritatea, antiprometeismul, autenticitatea, cosmopolitismul (sunt peste tot la mine acasă, însă cu sensul: nu sunt acasă nicăieri), provocarea… contemplativă, în fine, numai lucruri de o splendoare rezonabilă, la întâlnirea spiritului grec cu tradiţia orientală, gimnosofişti etc. Dar când chestionezi un pic noţiunea de autenticitate, centrală totuşi, îţi dai seama că e autenticitate în raport cu… Natura. Fii natural, adică în acord cu datul şi lucrurile, punct. Şi te prăbuşeşti.

E simpatic cum cei de la putere sunt întotdeauna împotriva violenţei. O condamnă, se indignează mereu de ea. Minunat. Ei sunt Puterea, sunt chiar Violenţa.

Nu prea văd de ce gânditorul trebuie să se jeneze de absenţa spiritului practic. E de prost gust să spui că idei produse la mese de brad au generat civilizaţii etc. Dar aşa e. Pentru sine, el e incapabil de spirit practic, e adevărat. Dar acest ins, spectaculos de incapabil de ceva concret, cum ar fi legarea şireturilor la ghetele proprii, e sursa spiritului practic al lumii. Tot ce e în jur şi are o oarecare valoare de praxis, de la funcţionalităţi, norme şi teritorii până la legi, structuri, sistem, administraţie etc. e produsul unor idei, gândite în nişte odăi neaerisite, de tipi clorotici aplecaţi peste tratatele şi romanele lor. Ei sunt autorii lumii de azi, nimeni altcineva, oriunde-ţi roteşti privirile. Trăieşti în ţări pentru că le-au inventat ei, în aglomerări urbane pentru că ei le-au imaginat, mergi pe trotuare pentru că le-au gândit ei. Lumile s-au construit după idei, nu invers. Critica ideilor ca visărie abstractă e comică.

Din Cartea verde a lui Gaddafi:
‘Femeile, la fel ca bărbaţii, sunt fiinţe umane. Acesta este un adevăr incontestabil… Femeile sunt diferite de bărbaţi ca formă pentru că ele sunt femele, la fel ca toate femelele din regatul plantelor şi animalelor diferite de masculii speciilor lor… Potrivit ginecologilor, femeile, spre deosebire de bărbaţi, menstruează în fiecare lună… De vreme ce bărbaţii nu pot fi însămânţaţi, ei nu experimentează indispoziţiile femeii. Ea alăptează la sân aproape doi ani.’
‘Dacă o comunitate de oameni e îmbrăcată în alb într-o ocazie tristă şi alta e îmbrăcată în negru, atunci unei comunităţi îi va plăcea albul şi-i va displăcea negrul, iar celeilalte îi va plăcea negru şi-i va displăcea albul. Mai mult, această atitudine lasă un efect fizic asupra celulelor precum şi asupra genelor din organism.’

Isabelle Saporta, Le livre noir de l’agriculture, lectură feroce despre stadiul actual al productivismului. E ceva ce nu înţeleg totuşi (şi Z. a remarcat câte ceva). Mai întâi, pe timpurile minunatei agriculturi bio treceam mereu prin perioade de foamete şi speranţa de viaţă era de 40 de ani; acum, în sinistra agricultură intensivă, în care fiecare plantă e tratată cu antibiotice şi cocteiluri de hormoni, nu mai există foamete în Occident şi speranţa de viaţă e spre 90 de ani. E totuşi un paradox bizar. Al doilea e alimentaţia bio. Dacă vrei să ştii cu adevărat ce e aceea trebuie să vii în Est, unde ţăranii încă mai există. Ei fac parte din acele fericite populaţii care, din copilărie, au consumat doar cele mai bune şi mai naturale produse imaginabile, tot ce ni se vinde acum ca alimentaţie dezirabilă. Şi sunt pline spitalele de ei – la secţiile cele mai problematice -, absolut înţesate, la 20 de ani arată ca la 40, iar speranţa lor de viaţă e de 60 de ani. Vreau să spun că toată această mistică a alimentaţiei naturale, folclor nutriţionist şi truism al reclamelor, poate fi verificată imediat, pe imense contingente statistice, are un perfect precedent experimental în viaţa ruralului, care este o catastrofă. – Bun, chimismul şi productivismul absurd ne duc în zid. Dar e un constat simplu, alături de câteva interogaţii care merită făcute.

Reacţie curioasă a lui Onfray la ideea copilului utilitar (‘copilul-medicament’), în numele psihologiei secvente a adultului.

F., voce slabă, tremurândă. Mă îngrijorează. Treptat îşi redresează tonul. Dar…

Bătrân convertit în vânzător de flori, la colţul unui magazin frecventat de burghez-boemă:
– Toate meseriile le am; îmi mai trebuie una şi mor de foame.

Tone de cărţi, la nu ştiu ce târg. Piruetă pe călcâie şi ieşire.

Sa vorbim despre jocuri

Cand spun cuvintele joc, jocuri, primul lucru la care ma gandesc este copilaria. Uitandu-ma la copii din ziua de azi imi dau seama cate lucruri minunate pierd fie din cauza unor parinti care doresc sa faca din ei niste mici genii de la o varsta prea mica, sau pur si simplu a neglijentei acestora, lasandu-i in fata calculatorului cu orele.

Stau si ma gandesc, si incerc sa fac o lista a jocurilor pe care le jucam cand eram copil... Intr-o ordine absolut aleatoare imi aduc aminte de:

•    Telefonul fara fir care ne facea sa radem de ne tineam de burta in momentul in care ajungea ultimul copil sa spuna cu voce tare cuvantul;

•    Clasicul sotron...pe care de fiecare data nu stiam ce sa mai facem ca sa il mai complicam;

•    Coarda – si acum imi aduc aminte ca putea sa sar incontinuu si de 200 de ori si nici macar nu oboseam. Acum stau si ma intreb cum am ajuns abia sa rasuflu dupa ce urc 4 etaje..

•    Elasticul -  care din puctul meu de vedere era un joc extrem de complicat si care necesita multa dexteritate;

•    T.O.M.A.N.A.P – salvatorul orelor plictisitoare si care in acelasi timp era mai util ca un profesor in a ne invata capitalele, tarile si altele :);

•    Tara tara vrem ostasi–nici acum nu realizez cum de nu am iesit cu vreo mana rupta de la jocul asta...;

•    Ratele si vanatorii – un joc pe care il mai joc si acum cu placere;

•    Aschiuta/ Calcatea – in care trebuia sa ne calcam pe picioare pentru a castiga. E un joc care ma amuza enorm cu toate ca nu imi aduc aminte sa fi catigat vreodata, chiar ma mir ca nu mi-a cazut vreo unghie;

•    Prinsea pe care nu stiam pe ce sa o mai facem: pe cocotate, pe ascunse, pe rosu...

Voi ce jocuri a copilariei va amintiti?

Inteligenţa înţeleasă greşit

O dată pe an mă mai uit şi eu la televizor. De data asta mi-a fost dat să văd emisiunea “Te pui cu blondele” de pe Antena 1.

Emisiunea pune un tarzan(altfel nu pot să-i spun după cum se comportă) faţă în faţa cu un grup de blonde. Există mai multe runde, la fiecare rundă se pun întrebări din diverse domenii iar pentru fiecare blondă care greşeşte răspunsul, respectivu’ ia o anumită sumă de bani dacă răspunde corect.

Şi când o face, începe să facă mişto de inteligenţa blondelor, iar aici apare greşeala pentru că un om inteligent nu e cel care ştie când se scobeşte vecinul lui în nas sau câte cutii de prezervative folosea Napoleon pe săptămână. Un om de afaceri făcea o afirmaţie foarte interesantă. Zicea el: “ştii cu cât l-aş plăti pe cel care a câştigat la ‘vrei să fii miliardar’? cu 300 de dolari. Dar nu pe luna, ci în total, pe viaţă. Cam atâta costă o enciclopedie, şi dacă mă gândesc bine, s-ar putea să-l plătesc prea bine”.

A fi inteligent nu înseamnă a ţine minte o grămadă de date şi evenimente, înseamnă a ştii să te foloseşti de ce ai în jur. Einstein uita deseori lucruri, cu toate astea era un geniu. Nu cunoştea multe date, dar ştia să le ia din tabele. Spunea “de ce să-mi încarc memoria cu lucruri pe care le pot afla oricând”?. Aici găsiţi alte lucruri foarte interesante despre Einstein.

Majoritatea blondelor invitate la emisiune ocupă funcţii importante, cum ar fi cea de manager, director, medic, dar cu toate astea sunt luate peste picioar de către participanţi. De ce? Presupun că asta se vrea, să se creeze circ, pentru a se face audienţă. Dacă nu e asta, atunci e prostie pură. Pentru că inteligenţa nu e sinonimă cu capacitatea de a memora!

Papagalul nu înţelege ce spune, dar poate s-o spună absolut corect, cu pronunţia corespunzătoare. Poţi să-l înveţi orice vrei, dar un papagal nu e inteligent.

Despre inchirieri auto

Daca dorinta de a te deplasa cu mai mare usurinta dintr-un loc in altul iti da bataie de cap, este momentul sa apelezi companiile profesioniste de inchirieri auto, partenerul tau de incredere in jungle urbana.

 Indiferent ca doriti sa calatoriti in Romania sau in strainatate, pentru afaceri sau in scop turistic, serviciile de  inchirieri masini va pot oferi tot ceea ce aveti nevoie pentru o calatorie placuta si sigura.
Companiile de inchirieri masini va ofera servicii de rent a car Cluj si in principalele orase din tara. Serviciile de inchirieri masini pun un accent deosebit pe confortul si siguranta clientilor.
 Raportul calitate-pret al serviciilor oferite de catre companiile de inchirieri auto este cel mai bun de pe piata, iar satisfactia clientilor este  un obiectiv prioritar.
Societatile rent a car va ofera masini de inchiriat la o calitate foarte buna la preturi competitive.
O firma cu greutate pe piata inchirierilor auto va poate pune la dispozitie o gama variata de masini de la limuzine pana la suv-uri.

 Parcurile auto detin de la modele mici, de oras, pentru cei care au nevoie de mobilitate la preturi reduse, pana la microbuze de 8+1 locuri, ideale pentru familii numeroase sau excursionisti.
Confortul si siguranta nu va vor lipsi intrucat toate masinile folosite de firmele de profil sunt dotate cu aer conditionat, ABS si airbaguri.

Nu exista motive pentru care experienta inchirierii unei masini sa fie frustranta sau o neplacere, vehiculele folosite pentru inchiriere fiind intr-o stare excelenta si dotate corespunzator, dar si variate, pentru a satisface toate preferintele clientilor.
Va garantam ca ofertele speciale de inchirieri masini si serviciile suplimentare care va sunt puse la dispozitie de firmele de profil vor duce catre o colaborare durabila si de succes.
Prioritatea echipelor din domeniul rent a car este de a va oferi cele mai avantajoase preturi alaturi de servicii impecabile de inchirieri masini astfel incat dumneavoastra sa fiti pe deplin multumiti de alegerea facuta si sa reveniti.