Eu sunt genul de persoana careia ii place sa doarma linistita. Cu lumina stinsa, fara muzica, fara prea multa galagie daca se poate. Nu de alta dar am un somn foarte usor. Daca o pana cade de pe varful dulapului, o aud. Si ma trezesc imediat. Cand eram la mama, auzeam cand aprindea lumina, cand manca, si cand mergea la munca. Doar pe tata nu il auzeam.
Cea mai mare problema a mea este sforaitul. Serios. Mor cand nu pot dormi din cauza asta. Nu ca nu pot dormi, as putea dormi, daca m-as baga in pat inaintea sforaitorului. Prima data mi s-a intamplat cand eram cu bunica. Saraca asa de tare sforaia, ca o auzeam uneori chiar si din curte. Cata vreme eram mica, nu stiu de ce, dar nu auzeam lucrruile astea. Pe masura ca am crescut , somnul meu devenea din ce in ce mai usor. Si daca intr-o vreme imi placea sa dorm la ea, de cand am inceput sa am probleme cu somnul nu am mai putut dormi acolo. Stiu ca o data pe cand eram in liceu, a venit sa doarma la noi, si am resuit cumva sa adorm inaintea ei. Insa noaptea m-am trezit sa merg la baie. Mare greseala am facut, fiindca nu am mai putut sa adorm. Sforaia bunica de rupea pamantul. Si plangeam ca nebuna, ca nu puteam sa adorm. Si nici nu o puteam misca, fiindca era ca un piteroi de grea. Azi am aceeasi problema, cu sotul. Nu in aceeasi masura, dar totusi sforaie. Indeosebi atunci cand e obosit. Dar macar cu al meu sot, stiu ca trebui sa-l inghiontesc. Si nu trebuie sa stea pe spate. Doar pe burta sau intr-o parte. Insa cand e foarte obosit, nici macar atunci, nu se opreste din sforait. Plus ca daca il tresezc e super nervos, fiindca nu e treaz de tot, si se crede in continuare in vis.
L-am trimis la medic, dar tare se teme de el. Mereu cauta pretexte sa nu ajunga la cabinetul doctorului. Asa ca i-am impus clar ca eu nu mai dorm cu el, daca nu merge la medic sa-si rezolve aceasta problema.
No comments:
Post a Comment