Toti ne ascundem dupa vorbe, dupa umor, dupa mimari culturale, in lenjerii de pat, in catacombele virtutii, dar nici unuia nu ii este mai teama de adevarurile fiintei sale decat aceluia care pretinde ca nu-si doreste maretia implinirii. Atitudinea de acceptare a regasirii si cautarea in sine este un joc de-a v-ati ascunselea prin viata cu reguli stabilite si trasate pe geana noptii, pe genunchiul patimirii, in bratele unei lumi incremenite in concepte si idei desfigurate de o libertate efemera.
Gandind ca patimirea este un lant de oameni sortiti sa-si posteze propria goliciune, incercarile de a-si ascunde sufletul printre himere, printre lenjerii de pat, printre copaci, devin inutile si lipsite de sens.
Povestea de-a v-ati ascunselea incepe ca orice alta poveste cu „a fost odata ca niciodata”. Asadar... fost odata ca niciodata un om cu zambete in priviri si cu scanteie in suflet. Simtea ca tot ce atinge in jurul sau devine marturie a viitorului iar cei care il inconjoara martorii unei existenti satisfacatoare. Intr-o buna zi s-a trezit singur pe o parte a strazii iar cand isi incerca traversarea, ceilalti se ascundeau din calea lui. Astfel a descoperit ca viata ii era un joc de-a v-ati ascunselea. Acasa, copiii se ascundeau in lenjerii de pat, nevasta in bucatarie, colegii dupa calculatoare, strainii dispareau la coltul blocului. Viziunea propriei vieti a fost inlocuita de acest joc si la scurt timp s-a lasat cuprins de el fara sa-si dea seama.
Astazi, prin magazine, il vedem pe acest om ce cauta printre rafturi un strop de nazuinta, ce cauta pe strazi sa cuprinda cu privirea universul omenirii, ce indura sub tacere cautarea si numara suierand printre dinti secundele ce se scurg din viata lui. Unu, doi, trei...cine nu e pregatit este descoperit si devine urmatorul supus cautarii. Asa acest joc nu se va termina niciodata.
Gandind ca patimirea este un lant de oameni sortiti sa-si posteze propria goliciune, incercarile de a-si ascunde sufletul printre himere, printre lenjerii de pat, printre copaci, devin inutile si lipsite de sens.
Povestea de-a v-ati ascunselea incepe ca orice alta poveste cu „a fost odata ca niciodata”. Asadar... fost odata ca niciodata un om cu zambete in priviri si cu scanteie in suflet. Simtea ca tot ce atinge in jurul sau devine marturie a viitorului iar cei care il inconjoara martorii unei existenti satisfacatoare. Intr-o buna zi s-a trezit singur pe o parte a strazii iar cand isi incerca traversarea, ceilalti se ascundeau din calea lui. Astfel a descoperit ca viata ii era un joc de-a v-ati ascunselea. Acasa, copiii se ascundeau in lenjerii de pat, nevasta in bucatarie, colegii dupa calculatoare, strainii dispareau la coltul blocului. Viziunea propriei vieti a fost inlocuita de acest joc si la scurt timp s-a lasat cuprins de el fara sa-si dea seama.
Astazi, prin magazine, il vedem pe acest om ce cauta printre rafturi un strop de nazuinta, ce cauta pe strazi sa cuprinda cu privirea universul omenirii, ce indura sub tacere cautarea si numara suierand printre dinti secundele ce se scurg din viata lui. Unu, doi, trei...cine nu e pregatit este descoperit si devine urmatorul supus cautarii. Asa acest joc nu se va termina niciodata.
No comments:
Post a Comment