Recunosc ca primul sarut a fost..

Eu si mama am fost dintotdeauna cele mai bune prietene. Chiar mai mult prietene decat mama si fiica, nu c-am fi fost apropriate de varsta pentru ca ne despart 28 de ani, dar pentru ca ea a fost mereu deschisa la minte. Si eu am fost la fel datorita educatiei primite de la ea. Tocmai de aceea, pe la zece ani am aflat despre primul sarut in cazul ei, o experienta despre care eu citisem in revistele de fete ca este ceva ‘de neuitat’, ‘incredibil’, ‘ceva nou si incitant’.

Cand mi-a povestit mama ca in cazul ei se intamplase pe la saisprezece ani cu un tanar chipes mai mare decat ea, mi s-a parut un lucru foarte dragut si romantic. Insa doar mi se paruse, pentru ca mama niciodata n-a zis ca a fost ceva frumos cu adevarat. Din fericire, am avut destula minte sa nu ma grabesc in legatura cu primul meu prieten astfel incat am ajuns la aproape saisprezece ani pana sa ma plimb prin parc de mana cu colegul meu de clasa de la acea vreme. Trecusera patru luni de ceea ce eu credeam ca este o relatie plina de intriga si sentimente reale cand, intr-o seara dupa ore, stabilisem sa ne sarutam in parc. Banuiesc ca va puteti imagina ce penibil e asta, sa planifici data si locul unui sarut. Sarutul a fost, evident, ceva scarbos si cu mult sub asteptarile mele si iluziile pe care mi le facusem in legatura cu experienta asta. Scarbos si atat, de la un capat la altul.

Atat de scarbos incat m-am despartit de prietenul meu chiar dupa, mai ales cand aflasem ca de fapt el ma mintise in legatura cu vasta lui experienta in domeniu. De fapt, eu fusesem prima fata pe care o sarutase vreodata. Acestea fiind zise, oricat de amuzanta ar parea acum toata intamplarea, ma bucur doar ca am trecut peste si nu va mai trebui sa am de-aface cu asa ceva.