Herman Kruk

In primele zile ale Celui De-al Doilea Razboi Mondial, refugiatii au plecat din Varsovia si au trait in Vilna. La un moment dat Herman Kruk a facut parte dintre acesti refugiati si a tinut un jurnal in care a scris tot prin ce a trecut in ghetoul din Vilna. In 2003, jurnalul sau de 800 de pagini a fost publicat. In jurnal erau descrise fricile si sentimentele sale, dar si povesti ale prietenilor, familiilor, vecinilor.

A inclus in jurnal si zvonuri, povesti care nu prea se legau despre ce faceau nazistii, dar si fapte reale despre cruditatea cu care nazistii tratau omul. Kruk a fondat si o biblioteca cat a fost in ghetou si a aranjat zeci de volume sub indrumarea nazistilor, gandindu-se mereu daca salveaza cartile de la distrugere sau le pregateste sa fie facute praf. El a militat pentru cumpararea de carti si texte evreiesti pentru biblioteca, a dat carti prizonierilor din tabere si a luptat pentru punerea la punct a unui sistem de invatamant pentru copilasii din ghetou. S-a vorbit si despre degustul fata de prietenii evrei care aveau pareri politice si idei morale deplasate. Aproape 20.000 de evrei au trait in aceste ghetouri. Au incercat sa isi pastreze traditiile, chiar construind teatre, organizau seri de teatru si poezie, recitaluri, concerte.

Pana in 1942, cam toti din ghetou au fost ucisi. Kruk, care scapase a scris in martie 1942: Viata e mai puternica decat orice. In 1943 el a fost mutat intr-o tabara de concentrare estoniana. Un an mai tarziu el a scris ultimele sale randuri il jurnal si l-a ingropat in fata a sase martori. In ziua urmatoare, Kruk si evreii ramasi au fost executati. Peste 24 de ore armata sovietica avea sa elibereze tabara, iar jurnalul sau a fost luat de unul dintre martorii supravietuitori.