Construiam un castel de nisip, si vantul ne usca grabit firele de nisip de pe mainile ude, luandu-le si purtandu-le in risipire. Eram copii goi, ca descreieratii din laguna albastra, si imparteam mai mult decat cateva secvente dintr-un film. Memoria mainilor noastre desprinde si acum, din toate istoriile, clipele eternizate in zidurile castelului de nisip.
Simt misticul din sunetele astea, o data, de doua ori, infinit mai mult, cu fiecare auditie. Cand m-am trezit am avut un scurtcircuit, dintr-o data nu mai stiam cine sunt, dar absolut nimic nu mai stiam despre mine, insa nu stiu cum se face ca aveam in cap sunetele astea... le-am ascultat si am aterizat inapoi pe pamant.
Aici, langa mine este loc pentru omuleti atat de simpatici. Ce bine ma simt cand comunic atat de frumos cu toti oamenii. Am vorbit cate ceva cu mai multi oameni simpli azi, si mi-au fost dragi acele momente.
Nu mi-am tinut promisiunea... si cel mai trist e ca nici macar nu imi pare rau.
Mi-e dor de Mihai, foarte dor... astept in acelasi timp pe altcineva, cineva cu care nu sunt compatibila, dar ne toleram si ne tachinam ca sa ne treaca timpul.
Nu am mai putut sa citesc un rand din cartea pe care mi-a dat-o.
Nu am facut nimic pragmatic, care sa imi ofere un oarecare echilibru material.
Ma mut in chirie, dar ma costa. De cuibusorul ala sunt multumita. Mi-e dor de sora mea copil. Mai vreau vacanta. Inca sunt un copil mofturos si iresponsabil. Ma plang si cand uit rad cu pofta.
Simt misticul din sunetele astea, o data, de doua ori, infinit mai mult, cu fiecare auditie. Cand m-am trezit am avut un scurtcircuit, dintr-o data nu mai stiam cine sunt, dar absolut nimic nu mai stiam despre mine, insa nu stiu cum se face ca aveam in cap sunetele astea... le-am ascultat si am aterizat inapoi pe pamant.
Aici, langa mine este loc pentru omuleti atat de simpatici. Ce bine ma simt cand comunic atat de frumos cu toti oamenii. Am vorbit cate ceva cu mai multi oameni simpli azi, si mi-au fost dragi acele momente.
Nu mi-am tinut promisiunea... si cel mai trist e ca nici macar nu imi pare rau.
Mi-e dor de Mihai, foarte dor... astept in acelasi timp pe altcineva, cineva cu care nu sunt compatibila, dar ne toleram si ne tachinam ca sa ne treaca timpul.
Nu am mai putut sa citesc un rand din cartea pe care mi-a dat-o.
Nu am facut nimic pragmatic, care sa imi ofere un oarecare echilibru material.
Ma mut in chirie, dar ma costa. De cuibusorul ala sunt multumita. Mi-e dor de sora mea copil. Mai vreau vacanta. Inca sunt un copil mofturos si iresponsabil. Ma plang si cand uit rad cu pofta.
No comments:
Post a Comment