Pe masura ce Romania scoate nasul in Europa si da tare din coada sa fie acceptata ca membra cu sange albastru a Uniunii, poporul se tot chinuie cu integrarea. Vorba aia – daca tara trebuie sa se integreze si poporul trebuie sa fie in ton cu eforturile. No, da' pe cine integram? Uniunea Europeana ne-a dat deja niste directive, astfel ca pe lista viitorilor integrati se afla deja handicapatii.
Ia sa vedem cum stam cu integrarea lor...
Handicapatii, carora mai nou ar fi trebuit sa le spunem “oameni cu dizabilitati”. Dar de ce? Cuvantul romanesc popularizat pentru a denumi o persoana care are o problema grava, fizica sau mintala, este “handicapat”, iar cei care apartin acestei categorii sunt constienti de asta. Sau ar trebui sa fie. Etimologia cuvantului, asa cum scrie in DEX, este “HANDICÁP, handicapuri, s.n. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. Handicap”. Dupa cum se vede, cuvantul NU este batjocoritor, NU este dispretuitor si NU aduce cu sine o calitate negativa. A, romanii au folosit acest cuvant cu dispret si astfel a capatat o aura negativa care a marcat handicapatii ca fiind o categorie blamata? Pai asta este altceva si este vina noastra. Ca urmare, nu voi renunta niciodata la folosirea cuvantului “handicapat”. Pledoarie incheiata!
Cu privire la integrarea acestora in societate sunt de acord ca handicapatii au dreptul de a lucra si de a trai cat mai asemanator unui om normal, asa cum avem toti. Dar reportajele lacrimogene prezentate de catre televiziuni prezinta o realitate idealistica a handicapatilor: orbi, surzi sau lipsiti de un membru, fiinte exceptionale care nu sunt acceptate de societate. Dar uita ca societatea accepta si profita de persoanele cu handicat mintal, transformandu-le in vedete ale circului mediatic, savurat cu interes de catre cei de conditie medie. In acest timp, handicapatii apti de munca nu sunt intervievati, nu aplica la joburi si se rezuma la un trai mizer dintr-o pensie de handicap. Cei norocosi, care au in anturaj reprezentanti ai sistemului PCR devin repede directori de firma, vedete sau primesc diverse posturi pentru care nu sunt calificati, in detrimentul oamenilor potriviti respectivului post, dar fara handicap. Asa sa arate integrarea handicapatilor?
Sau ar trebui sa existe birouri personalizate in care handicapatii sa poata face munci care nu sunt contrare dizabilitatii lor?
Si daca tot vorbim pe larg despre asta, sa punem cartile pe masa si sa deschidem si subiectul celor care isi procura pe cai ocolite certificate de handicap si traiesc la adapostul acestora o viata intreaga. Unii chiar se angajeaza part-time, pentru a cumula veniturile. Cum intuiesti deja, acesti pseudo-handicapati au prioritate la angajare, retete compensate, bilete de tratament si alte gratuitati de care ar trebui sa beneficieze adevaratii bolnavi.
Probabil ca statisticile referitoare la integrarea handicapatilor in societate arata sclipitor, dar realitatea este dezamagitoare si nu face decat sa creeze un haos generalizat, care ii face pe bolnavi sa sufere si pe cei normali sa ii compatimeasca exact pe cei care nu merita. Uneori chiar sa priveasca cu dispret catre un handicapat.
Ia sa vedem cum stam cu integrarea lor...
Handicapatii, carora mai nou ar fi trebuit sa le spunem “oameni cu dizabilitati”. Dar de ce? Cuvantul romanesc popularizat pentru a denumi o persoana care are o problema grava, fizica sau mintala, este “handicapat”, iar cei care apartin acestei categorii sunt constienti de asta. Sau ar trebui sa fie. Etimologia cuvantului, asa cum scrie in DEX, este “HANDICÁP, handicapuri, s.n. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. Handicap”. Dupa cum se vede, cuvantul NU este batjocoritor, NU este dispretuitor si NU aduce cu sine o calitate negativa. A, romanii au folosit acest cuvant cu dispret si astfel a capatat o aura negativa care a marcat handicapatii ca fiind o categorie blamata? Pai asta este altceva si este vina noastra. Ca urmare, nu voi renunta niciodata la folosirea cuvantului “handicapat”. Pledoarie incheiata!
Cu privire la integrarea acestora in societate sunt de acord ca handicapatii au dreptul de a lucra si de a trai cat mai asemanator unui om normal, asa cum avem toti. Dar reportajele lacrimogene prezentate de catre televiziuni prezinta o realitate idealistica a handicapatilor: orbi, surzi sau lipsiti de un membru, fiinte exceptionale care nu sunt acceptate de societate. Dar uita ca societatea accepta si profita de persoanele cu handicat mintal, transformandu-le in vedete ale circului mediatic, savurat cu interes de catre cei de conditie medie. In acest timp, handicapatii apti de munca nu sunt intervievati, nu aplica la joburi si se rezuma la un trai mizer dintr-o pensie de handicap. Cei norocosi, care au in anturaj reprezentanti ai sistemului PCR devin repede directori de firma, vedete sau primesc diverse posturi pentru care nu sunt calificati, in detrimentul oamenilor potriviti respectivului post, dar fara handicap. Asa sa arate integrarea handicapatilor?
Sau ar trebui sa existe birouri personalizate in care handicapatii sa poata face munci care nu sunt contrare dizabilitatii lor?
Si daca tot vorbim pe larg despre asta, sa punem cartile pe masa si sa deschidem si subiectul celor care isi procura pe cai ocolite certificate de handicap si traiesc la adapostul acestora o viata intreaga. Unii chiar se angajeaza part-time, pentru a cumula veniturile. Cum intuiesti deja, acesti pseudo-handicapati au prioritate la angajare, retete compensate, bilete de tratament si alte gratuitati de care ar trebui sa beneficieze adevaratii bolnavi.
Probabil ca statisticile referitoare la integrarea handicapatilor in societate arata sclipitor, dar realitatea este dezamagitoare si nu face decat sa creeze un haos generalizat, care ii face pe bolnavi sa sufere si pe cei normali sa ii compatimeasca exact pe cei care nu merita. Uneori chiar sa priveasca cu dispret catre un handicapat.
No comments:
Post a Comment