Eu sunt o persoana naiva. Am avut increde oarba intr-o persoana tare draga mie. I-am spus lucruri foarte persoanle, tocmai pentru ca am considerat ca merita sa ii spun. A stiut de ce sunt trista, ce probleme ma macina, de ce sunt fericita. Ce sa mai, a stiut, stie de fapt, toate probleme mele, cele mai personale. Da, am avut incredere in ea.
Pana intr-o zi, cand am aflat, ca lucruri pe care doar noi doua le stiam, au ajuns mai departe. M-am simtit ca un nimic. Am fost terminata. Sufletul meu s-a rupt in mii de bucatele si parca cineva punea constant, sare pe rana. Nu am inteles, de ce a facut asta. Dar, nici nu am intrebat-o. Si nici nu o voi intreba. Am ales sa nu ii mai spun nimic, sa o las asa, mai moale, si poate in timp, va pleca ea singura.
Am aflat ca vorbea despre mine, intr-un mod negativ, unor persoane care nu ma cunosteau, dar, pe care, printr-o conjunctura am ajuns sa-i cunosc. A fost un soc total pentru mine. Din acel moment, am hotarat sa nu mai am incredere in nimeni. Si ca orice lucru bun faci, se va intoarce impotriva ta. Daca nu faci nimic, nu are ce sa ti se intample. M-am saturat de jocurile astea de prefacatorie. Daca nu iti place ceva, spune-mi direct, nu ma vorbi pe la spate.
Odata ce increderea ti-a fost spulberata, e greu sa te mai ridici. In momentul de fata, sunt atat de confunza, incat nu cred ca mai vreau sa vorbesc cu cineva, despre viata, familia sau problemele mele. Raman eu cu probleme mele, cu sotul si cu fetele mele. Restul e doar praf in ochi. Asa ca nu va puneti sufletul pe tava nimanui, fiindca nu merita. Mai devreme sau mai tarziu, totul se va intoarce impotriva voastra.
No comments:
Post a Comment