Unul dintre cele mai apreciabile progrese ale medicinei este ca a incetat sa mai considere durerea ca semnul unei eficacitati a remediilor ei sau ca indiciul unei rebeliuni virile a corpului care invinge un rau. Exista destul in natura surselor de suferinta ca sa-i mai adaugam si noi. Putem presupune in aceasta privinta ca expresia “nastere fara dureri", pentru a desemna unele nasteri asistate, este o forma de umor negru medical.
Ni se spune ca anumite dureri au utilitatea lor. Faptul nu e cu totul fals: ele previn organismul asupra unui pericol. Dar uneori durerea lipseste de la apel acolo unde ar fi foarte utila: specialistii au observat ca atunci cand simtim setea, este intotdeauna prea tarziu pentru organismul nostru. Indeajuns pentru a ne intreba daca Providenta exista.
Epoca noastra a uitat sensul mediocritatii, care multa vreme a insemnat: mijlociu. Nu ne surprinde deci sa auzim cohorte de profesori plangandu-se ca au elevi mediocri. Caci nu prea se-ntelege cum ar putea fi elevii, intr-un grup cat de cat important si constituit in mod aleatoriu, daca nu mijlocii si asta nici nu-i atat de rau. Insa dramaturgia scolara pare sa atraga situatii extreme, avand totodata oroare de ele: cea a elevului excelent (care mai nou, in multe institutii de invatamant, trebuie sa incerce sa se disimuleze daca nu vrea sa fie ostracizat), la fel ca si aceea a elevului ,,nul" (termen cumplit, mai ales daca cel in cauza se crede obligat sa-l reia pe cont propriu). Mediocritatea este un fenomen normal in societatile democratice se stie ca liceele care nu au elevi mediocri sunt cele care se descotorosesc de ei, in pofida oricarei egalitati in drepturi. Sunt de acord ca faptul sa intristeze, daca e pentru a reflecta la o alta societate, in care singularitatile sa nu se raporteze la un clasament de acest tip.
Altminteri, lamentarile cu privire la mediocritate mi se par la fel de suspecte ca acea minunata fantasma a clasei care participa; sa ne gandim, intr-adevar, ca daca toti cei 35 de elevi ai unei clase ar participa (termen ciudat, intrucat desemneaza doar luarea cuvantului, nu si, de exemplu, ascultarea, care e de asemenea o participare) pe parcursul unei ore de curs care dureaza 50 de minute, posibilitatea de a-i invata ceva ar fi in mod considerabil redusa (dar poate ca la asta viseaza ideologia junimista a participarii...).
Asadar dintr-o intelepciune imanenta, pentru care ar trebui sa le fim recunoscatori, se abtin in general de la orice comentariu cei mai multi tineri din institutile noastre de invatamant pe durata scolaritatii lor.
Sa nu uitam ca in stare salbatica migdalele sunt de nemancat.
No comments:
Post a Comment