Cele mai noi diete

Dieta Daneza, slabesti 20 de kilograme intr-un timp foarte scurt

Dieta Daneza, este una dintre cele mai noi diete, cu care au facut cunostiinta cetatenii din tara noastra. Cei care sustin aceasta dieta sunt de parere ca daca oamenii nu se abat de la ea pot slabii pana la 20 de kilograme intr-un timp foarte scurt de aprozimativ 2 saptamani. Dieta Daneaza are o durata relativ scurta, in acest sens ea se desfasoara pe parcursul a 13 zile. Strictetea este caracteristica acestei diete la finele careia va puteti lauda cu un minus cuprins intre 7 si 20 de kilograme., deosebirea facand-o metabolismul fiecarei persoana care apeleaza la ajutorul acesti diete. In paralel cu strictetea dietei, sunt recomandate si exercitiile fizice, acestea fiind extrem de utile pentru sanatatea si vitalitatea intregului organism. Specialistii care sustin aceasta dieta sunt de parere ca scaderea in greutate este direct proportionala cu stritetea dietei si exercitiile fizice practicate de cei care vor sa slabeasca. De asemenea, dieta Daneza este recunoscuta si apreciata in intreaga lume, datorita faptului ca poate schimba cu usurinta metabolismul, astfel ea indruma oamenii catre o viata cat mai sanatoasa din punct de vedere alimnetar. Deoarece este un regim destul de strict, foarte putini oameni sunt adeptii acesti diete, iar daca totusi ati reusit sa o tineti minim o sapatmana, aceasta dieta se poate repeta peste fix o jumatate de an. Este bine de precizat ca daca ati reusit sa tineti intreaga dieta si ati finalizat-o cu succes, puteti realua aceasta dieta doar peste 2 ani.

Alimentatia si meniul pe parcursul celor 13 zile

Ziua 1, va cuprinde o ceasca de cafea indulcita cu un cub de zahar la micul de jun, in cadrul mesei de pranz se va consuma patru linguri de spanac fiert, doua oua fierte si o rosie, iar la cina o portie de carne de vita subtire si de dimensiuni cat jumatate de palma, fiarta cu doua linguri de ulei, zeama de la o jumatate de lamaie si un bol mic de salata de laptuci.

Ziua 2, micul de jun va fi identic precum cel din ziua anterioara, la masa de pranz se va servi carne usoara fiarta pe gratar, sau la cuptor, iar la cina se pote administra acels meniu ca ziua anterioara.

Ziua 3, micul de jun va fi la fel plus o felie de paine prajita, pranzul va contine o felie de sunca, doua oua fierte, salata de laptuci, iar la cina se poate consuma un fruct proaspat.

Ziua 4, micul de jun va fi exact ca la ziua 3, iar la pranz se va consuma un pahar de suc de portocale, un iaurt mediu, iar la cina un ou fiert, trei felii de branza de vaca, un morcov.

Ziua 5, micul de jun va fi compus din un morcov cu doua felii de lamaie, pranzul oportie de peste fiert si o felie cu unt, iar la cina friptura de vita cu un bol mic salata de laptuci in care ati tocat marunt o telina cruda

Ziua 6, micul de jun va fi compus din cafea si o felie de paine prajita, pranzul din doua oua fierte si un morcov, iar cina din o jumatate de pui gatit oricum dar nu prajit, fara condimente, doar sare, un bol mic de salata de laptuci si zeama de la o jumatate de lamaie.

Ziua 7, micul de jun va fi o ceasca de ceai fara zahar, pranzul va contine doar apa, iar cina asemanatoare zilei 6.

Ziua 8, micul de jun va fi compus din o ceasca de cafea si un cub de zahar, pranzul patru linguri de spanac fiert, doua oua fierte, o rosie, iar cina friptura de vita cu un bol mic salata de laptuci.

Ziua 9, micul de jun va fi la fel ca cel din ziua anterioara, pranzul va fi din carne de vita fiarta, un iaurt, iar cina friptura de vita cu un bol mic salata de laptuci.

Ziua 10, micul de jun va contine o ceafea si o felie de paine prajita, pranzul o felie de sunca, doua oua fierte, salata de laptuci, iar cina patru inguri de telina fiarta, o rosie, un fruct proaspat.

Ziua 11, micul de jun va fi precum cel din ziua anterioara, pranzul un pahar de suc de portocale, un iaurt mediu, iar cina un ou fiert, trei felii de branza de vaca, un morcov.

Ziua 12, micul de jun va din compus din un morcov cu doua felii de lamaie, pranzul va avea in componenta peste fiert si o felie de unt, iar cina riptura de vita cu un bol mic salata de laptuci in care ati tocat marunt o telina cruda.

Ziua 13, este si ultima zi a dietei, iar micul de jun va avea cafea cu paine prjita, pranzul doua oua fierte si un morcov, iar cina jumatate de pui gatit oricum dar nu prajit, fara condimente, doar sare, un bol mic de salata de laptuci si zeama de la o jumatate de lamaie. De precizat ca inainte de a tine aceasta dieta este indicat sa aveti acordul medicului.

Viata la tara, sau viata la oras?

Am observat ca in ultima vreme tot mai multi oameni care au locuit la oras, aleg sa se mute la tara. Si nu ii condamn. Si mie imi place mult la tara, la aer curat. Sa am o casa cu curte, sa nu ma deranjeze vecinul de la etajul 3, fiindca am miscat 2 milimetri scaunul si l-am trezit.
 

Dupa parerea mea exista anumite avanataje de ambele parti. La oras, ai totul aproape: piata, magazinele, supermarketurile, mall-uri cate vrei. De obicei tot ceea ce tine de acte si hartiute, trebuie rezolvat la oras. Insa aerul curat, la oras  lipseste cu desavarsire. E aglomeratie prea multa, praf peste tot. Poluarea e in floare in oras si pe langa orase.
 

E, la tara se schimba lucrurile. Aerul e curat. Nu se compara cu nimic cand iti bei cafea dimineata in curte, la aer curat. Padurile sunt o adevarata frumusete. La tara iti poti cultiva legumele, si orice alte produse bio, iti doreste inimioara. Imi amintesc si acum ce relaxata era bunica, de fiecare data cand isi curata gradina. Era mai mare placerea sa o privesc.

In concluzie vreau sa spun ca as da oricand viata de la oras pentru cea de la tara.

       

De-a v-ati ascunselea

Toti ne ascundem dupa vorbe, dupa umor, dupa mimari culturale, in lenjerii de pat, in catacombele virtutii, dar nici unuia nu ii este mai teama de adevarurile fiintei sale decat aceluia care pretinde ca nu-si doreste maretia implinirii. Atitudinea de acceptare a regasirii si cautarea in sine este un joc de-a v-ati ascunselea prin viata cu reguli stabilite si trasate pe geana noptii, pe genunchiul patimirii, in bratele unei lumi incremenite in concepte si idei desfigurate de o libertate efemera.

Gandind ca patimirea este un lant de oameni sortiti sa-si posteze propria goliciune, incercarile de a-si ascunde sufletul printre himere, printre lenjerii de pat, printre copaci, devin inutile si lipsite de sens.

Povestea de-a v-ati ascunselea incepe ca orice alta poveste cu „a fost odata ca niciodata”. Asadar... fost odata ca niciodata un om cu zambete in priviri si cu scanteie in suflet. Simtea ca tot ce atinge in jurul sau devine marturie a viitorului iar cei care il inconjoara martorii unei existenti satisfacatoare. Intr-o buna zi s-a trezit singur pe o parte a strazii iar cand isi incerca traversarea, ceilalti se ascundeau din calea lui. Astfel a descoperit ca viata ii era un joc de-a v-ati ascunselea. Acasa, copiii se ascundeau in lenjerii de pat, nevasta in bucatarie, colegii dupa calculatoare, strainii dispareau la coltul blocului. Viziunea propriei vieti a fost inlocuita de acest joc si la scurt timp s-a lasat cuprins de el fara sa-si dea seama.

Astazi, prin magazine, il vedem pe acest om ce cauta printre rafturi un strop de nazuinta, ce cauta pe strazi sa cuprinda cu privirea universul omenirii, ce indura sub tacere cautarea si numara suierand printre dinti secundele ce se scurg din viata lui. Unu, doi, trei...cine nu e pregatit este descoperit si devine urmatorul supus cautarii. Asa acest joc nu se va termina niciodata.

Sforaitul - o problema

Eu sunt genul de persoana careia ii place sa doarma linistita. Cu lumina stinsa, fara muzica, fara prea multa galagie daca se poate. Nu de alta dar am un somn foarte usor. Daca o pana cade de pe varful dulapului, o aud. Si ma trezesc imediat. Cand eram la mama, auzeam cand aprindea lumina, cand manca, si cand mergea la munca. Doar pe tata nu il auzeam.

Cea mai mare problema a mea este sforaitul. Serios. Mor cand nu pot dormi din cauza asta. Nu ca nu pot dormi, as putea dormi, daca m-as baga in pat inaintea sforaitorului. Prima data mi s-a intamplat cand eram cu bunica. Saraca asa de tare sforaia, ca o auzeam uneori chiar si din curte. Cata vreme eram mica, nu stiu de ce, dar nu auzeam lucrruile astea. Pe masura ca am crescut , somnul meu devenea din ce in ce mai usor. Si daca intr-o vreme imi placea sa dorm la ea, de cand am inceput sa am probleme cu somnul nu am mai putut dormi acolo. Stiu ca o data pe cand eram in liceu, a venit sa doarma la noi, si am resuit cumva sa adorm inaintea ei. Insa noaptea m-am trezit sa merg la baie. Mare greseala am facut, fiindca nu am mai putut sa adorm.  Sforaia bunica de rupea pamantul. Si plangeam ca nebuna, ca nu puteam sa adorm. Si nici nu o puteam misca, fiindca era ca un piteroi de grea. Azi am aceeasi problema, cu sotul. Nu in aceeasi masura, dar totusi sforaie. Indeosebi atunci cand e obosit. Dar macar cu al meu sot, stiu ca trebui sa-l inghiontesc. Si nu trebuie sa stea pe spate. Doar pe burta sau intr-o parte. Insa cand e foarte obosit, nici macar atunci, nu se opreste din sforait. Plus ca daca il tresezc e super nervos, fiindca nu e treaz de tot, si se crede in continuare in vis.

L-am trimis la medic, dar tare se teme de el. Mereu cauta pretexte sa nu ajunga la cabinetul doctorului. Asa ca i-am impus clar ca eu nu mai dorm cu el, daca nu merge la medic sa-si rezolve aceasta problema.

A fi sau a nu fi... un Galaxy cu carcasa de metal

La o simpla cautare pe motorul de cautare Google, termenul cautat Samsung Galaxy S4 genereaza 268 de milioane de rezultate. Acest lucru arata popularitatea in online pe care a reusit-o noul terminal de la Samsung, Insa, nu toate parerile scrise in mediul virtual, despre Samsung Galaxy S4 sunt bune; desi majoritatea review-urilor sunt pozitive, existand un numar mare de internauti - bloggeri, jurnalisti de specialitate sau chiar simpli cumparatori - care afirma ca nou Galaxy este unul dintre cele mai bune smartphone-uri de pe piata, multi s-au plans, sau au plans la unison, de carcasa sa din plastic. Ba pare prea cheap, ba e prea alunecoasa, ba parca nu respira luxul pe care ei il doreau, ba, pur s simplu, ar fi vrut altceva, carcasa a fost singurul element care a generat pareri negative. Altfel, functiile inovatoare, design-ul compact si caracteristicile sale tehnice i-au impresionat chiar si pe cei care pana mai ieri se declarau Iphone-isti cu acte in regula.

Dar iata ca cei de la Samsung nu au ramas impasibili la doleantele publicului sau tinta si se pare ca va aparea pe piata, in curand, o varianta imbunatatita a Samsung Galaxy S4, care va avea o carcasa asa cum foarte multi si-au dorit-o. Aceasta noua varianta a aparut deja in cateva poze pe internet si este o varianta mai dura, mai masculina, cu carcasa din metal, montata in colturi in suruburi. Se pare totusi ca aceasta ar fi o varianta usor modificata a telefonului Samsung Galaxy S4, pentru ca vor fi schimbate si cateva dintre caracteristicile tehnice. Insa, preluand reteta inventata si testata deseori de Apple, care prin ponturile date in piata, de cele mai multe ori neadevarate, tinea cu sufletul la gura audienta, care diseca in fel si chip produsul, pana sa fie lansat, se poate ca si cei de la Samsung sa procedeze la fel, iar aceasta stire sa nu fie una reala 100%, pentru ca lansarea unei noi variante a lui S4 nu a fost nici confirmata, nici infirmata de coreeni. Ceva va fi, cu siguranta, altfel nu ar fi aparut aceste zvonuri si nici nu ar fi fost preluate de publicatiile de profil, dar pentru a vedea exact ce va fi, mai trebuie sa avem putina rabdare.

O lecţie tragică de istorie

Anul 1609 a reprezentat un an dramatic pentru coloniştii din Statele Unite ale Americii care au rămas fără mâncare şi au fost nevoiţi pentru a supravieţui să aleagă canibalismul. Condiţia umană i-a adus la limita civilizaţiei şi a propriei conştiinţe. Aceştia mâncau morţii şi pentru a-i conserva îi îngropau din nou.

Nu ştiu ce ar fi făcut orice altă persoană în locul lor, ce ar fi ales. Instictul de supravieţuire este puternic în fiecare individ atunci când atinge pragul de jos al umanităţii. Aceasta este o bucăţică de istorie pe care până acum nu am ştiut-o. Probabil că mai sunt multe alte părţi din istorie pe care nu le ştim sau care le cunoaştem denaturat. Istoria este mereu scrisă de câştigători sau de o viziune unilaterală.

În 1610 au mai supravieţuit doar 300 de colonişti. Este foarte trist că eforturile lor au presupus degradarea umană. Este oare înjositor să mănânci câini, pielea pantofilor şi morţi pentru a supravieţui?! Sau sunt mai înjositori cei care nu le-au mai furnizat alimente şi i-au lăsat să recurgă la astfel de alegeri?! Cel mai probabil acesta nu este un caz izolat. Din păcate au fost multe alte astfel de evenimente de care nu am aflat.

Noi nu putem judeca istoria, nu suntem îndreptăţiţi pentru a face acest lucru. Noi putem doar să luăm aminte.

Iliuta si cate scame ai in buric

Voiam sa scriu despre Iliuta si al lui program de la antena, de acum 2-3 zile dar am uitat . Acum mi-am amintit. M-am uitat dintr-o prostie. Am zis, hai ma sa vad si eu cum Doamne iarta-ma stie ala ca ai o aschie in degetul mijlociu de la piciorul drept pe partea stanga doar din data nasterii si nume. Si, sa zica saru’mana ca uite asa au mai avut un telespectator care se uita cu gura cascata ca nu intelegea fenomenul (timp de 5 min ca am un pic de respect fata de persoana mea, totusi).

Asadar, primul telespectator care intra prin “conectarea directa”. O doamna, dupa voce, pe la stimabila varsta de 40-50 de ani. Zice ea acolo data nasterii si numele (ala nu l-am retinut) si pe loc Iliuta-Copiutza ofteaza profund: “Doamna x, vad aici un doliu, v-a murit cineva de curand”, “Aaa.. Nu.. “, “Cum nu doamna, mai ganditi-va” “A murit Grigore Vieru” (Iliuta putin confuz si iritat) “Poftim” “A murit Grigore Vieru, la mine in familie nu  murit nimeni” “Cum doamna, eu vad aici un doliu, o durere mare” “Pai am suferit mult dupa pierderea parintilor” “Doliul care il vad eu aici e recent nu de zeci de ani. De asemenea vad ca aveti si niste probleme de sanatate.” “Aaa.. Nu ..sau nu din cate stiu eu?!” “Da stimata doamna vad aici ca aveti cam putin lichid la genunchiul drept, ar trebui sa mergeti la medic sa verificati de asemenea bla bla bla ca a zis si alte prostii. Aa-nu-din-cate-stiu ala, a fost ultima interventie a femeii. La partea cu lichidul am ramas perplexa si ..am mai stat sa vad si urmatorul apel (sa aud, ma rog).

Un nene, zice buna seara, numele si data nasterii si atat. Asta a fost toata interventia lui. Foarte entuziasmat, al nostru Iliuta (de ce Iliuta si nu Ilie?! in fine), ii zice ca dom’le pana in martie te insori felicitari. Si a mai vorbit vreun minut. Din nou, nici un drept la replica.

Pai cat de prost sa fii sa crezi aberatiile alea? Mi-am amintit si de Carmen Hara, invitata de doua ori la Maruta, care la fel, din data nasterii si nume iti zicea si cate fire de par mai ai in cap. Nu-i inteleg pe astia care suna ca doar nu e moca apelul ala si in primul rand nu ii inteleg de ce suna. Tare as vrea sa se confrunte in direct spusele lor (Iliuta, C. Hara) cu ce are de zis omul ala care a sunat.

Oricum a fost amuzanta experienta mea de a ma uita la Numerologie- Iliuta. Am adormit dupa 10 min in care ma tot intrebam “Cum dracu ma???Chiar atata prostie si naivitate???”

p.s. nu pun poze cu fetzele lor ca strica aspectul la blog

p.p.s. hmm cred ca ar trebui sa fac ceva in legatura cu diacriticele care lipsesc, dar habar n’am ce anume

Hey guys

Guess what, i’m alive!
Scuze ca nu mai pot scrie chiar asa des. S-au intamplat atat de multe lucruri in aceste sapatamani incat ma gandesc sa compun un post in word si sa il mut aici dupa, pentru ca habar nu am cu ce sa incep si cu ce sa termin. Mai tine cineva minte cand am fost la Sibiu? Ei bine atunci am fost pentru un job interview pe care l-am luat. Acum lucrez ca Art Director pe vas de croziera si imi place fiecare moment. Ultimele saptamani au fost atat de agitate.. Pregatiri, cumparaturi, atatea chestii de rezolvat. Pfff!!! Acum din pacate accesul la internet pe vas e limitat. Se rezuma doar la cateva mailuri. Acum sunt undeva la Burger King in Tromso, Norvegia, ne intoarcem de la North Cape
Am sa incerc, asa cum am zis, sa fac un post mai detaliat in word pentru data viitoare, sa va dau detalii despre cum e viata pe vas si chestii de genul.
Pana atunci va invit la poze pe facebook si hi5.
Va urma..

p.s. va multumesc pentru ca mi-ati vizitat blogul chiar si in timpul acestei mari pauze. Ma bucur ca inca am un numar constant de vizitatori chiar si in lipsa posturilor noi.

Vacante linistite la Eforie Nord

Pentru cei care nu stiau, Eforie Nord este a doua cea mai mare statiune de vara de pe litoralul romanesc. Situata in judetul Constanta, la doar 14 km de municipiul cu acelasi nume, statiunea a fost infiintata in anul 1894 la initiativa Spitalelor Civile din Bucuresti, care au decis sa construiasca in aceasta locatie un nou sanatoriu balneoclimateric.

In partea sud-vest a statiunii regasim lacul Techirgiol, lac cunoscut atat pentru proprietatile curative a namolului sau cat si pentru salinitatea foarte ridicata a apei. Practic, turismul recreativ de aici se imbina armonios cu turismul balnear oferind astfel un sejur de neuitat atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari.

Statiunea Eforie Nord se bucura atat de o foarte larga deschidere la Marea Neagra, cat si de o faleza de peste 30 de m inaltime. Spre deosebire de Mamaia, cea mai mare statiune de pe litoralul Romanesc, Eforie Nord nu se bucura de o plaja la fel de lata sau de un nisip la fel de fin. Cu toate astea, in aceasta statiune exista si portiuni de plaja care sa depaseasca 100 m in latime. In ceea ce priveste lungimea acesteia, plaja din Eforie Nord se intinde pe o distanta de peste 3 km.

De asemenea, un alt avantaj al statiunii il reprezinta cele peste 30 de hectare de spatii impadurite ce pot fi regasite de-a lungul statiunii. Astfel, aerul sarat al Marii Negre se imbina cu aerul curat emanat de natura.

In ceea ce priveste locurile de cazare, Eforie Nord nu a fost considerata niciodata o statiune “de lux”. Cu toate astea, pe parcursul ultimilor ani, situatia s-a schimbat enorm! In momentul de fata exista hoteluri sau pensiuni nou construite sau renovate, ce pot gazdui pana la 19.000 de turisti in cele mai bune conditii! Preturile sunt, la randul lor, pentru buzunarul oricui. Totusi, fiind a doua cea mai mare statiune de pe litoralul romanesc, evident este si foarte cautata. Va recomandam sa va planificati sejurul cat mai din timp pentru a putea obtine o camera de cazare in hotelul dorit. De asemenea, de mentionat este si fapul ca, in functie de cat de repede faceti rezervarea puteti primi si reduceri substantiale pentru sejurul dvs.

Sa nu uitam ca baza de tratament balneoclimateric functioneaza pe tot parcursul anului (nu numai vara, asa cum ar crede unii), spatiile de cazare si de tratament fiind extrem de bine incalzite pe parcursul sezonului rece. Baza de tratament din Eforie Nord trateaza atat afectiunile reumatismale cat si cele inflamatorii sau degenerative. Diversele boli ale sistemului nervos, obezitatea, tulburarile circulatorii sau afectiunile dermatologice isi pot gasi leacul aici, exact la fel cum o pot face si rahitismul, sterilitatea sau neurastenia.

In aceeasi locatie se fac si tratamente de intretinere sau infrumusetare! Produsele folosite precum gerovital, Pell Amar, Boicil si, evident, altele, sunt recunoscute pe plan mondial datorita calitatilor pe care le au. Inca din anul 2003, in cadrul Complexului Europa, functioneaza un centru modern de sanatate si intretinere, pe numele sau “Dr. Ana Aslan”.

Atat bazele de agrement (statiunea Eforie contine numeroase terenuri de sport, piscine cu accesorii pentru activitati nautice, etc. cat si infrastructura extrem de diversificata sau farmecul local reprezinta garantia petrecerii unui sejur de neuitat pe litoralul Marii Negre.

Desi Eforie Nord are o reputatia de statiune pentru oameni in varsta, lucrurile s-au schimbat pe parcursul ultimilor ani. In momentul de fata, exista numeroase cluburi, localuri, baruri, cafenele sau chiar piscine in care si cei tineri se pot distra asa cum se cuvine. In cele din urma, satul de vacanta (plin de fel de fel de carusele si aparate de balci) reprezinta o adevarata satisfactie in ochii celor mici.

Enervant de tanara

Nu prea merge la mine faza cu articolele scrise in word. am incercat dar nu a iesit nimic bun, asa ca scriu live, de aici din Tallin (Estonia) cu un expresso care iti face inima sa stea in loc, pe o vreme ploioasa refugiata intr-un mall micut cu preturi astronomice. Mda, nordul e scump nenica, dar extraordinar de frumos. Doar ce am plecat din Rusia dupa 2 zile. De data asta nu am mai iesit sa vizitez St. Petersburgul. Mi-au ajuns 9 ore de excursie data trecuta si e o tara cu oameni mult prea tristi, reci la fel ca vremea lor. Inca vreo cateva zile si merg la plaja in Palma de Mallorca, abia astept sa simt soooaareeelle.

Probabil va intrebati ce e cu titlul asta. Cam asa mi se spune in ultima perioada. Mi-am propus sa nu mai raspund atunci cand sunt intrebata de varsta mea. Nu e un lucru benefic pentru mine. De ce? Pentru ca majoritatea managerilor, directorilor, persoanelor cu o functie ca a mea au peste 30 de ani. E frustrant pentru ei modul in care eu la 23 am un astfel de job, asa din prima. Din nou, pentru a nu stiu cata oara, sunt cea mai mica din grup sa zicem, dar putin imi pasa. Trebuie sa recunosc insa ca expresia “enervant de tanara” mi-a ramas imprimata in minte.

Sa va povestesc cum e viata mea aici. Cam in fiecare zi un alt oras, daca vreau sa il vizitez e alagerea mea, pot foarte bine sa dorm, iar seara munca. Dupa munca, relax cu ceva de baut in disco sau bar. Mancare la discretie, tot ce poftesti. Un tonomat de cafea disponibil de la 7 la 1 am. Zambete, oameni si experiente noi.

Am prins si furtuni pe mare. Super tare! Ai asa o senzatie de ameteala, stomacul se lupa cu tine sau tu cu el, ti se misca si ochii in orbite. Peste tot zici ca sunt numai oameni beti. Singurul loc unde e bine sa stai in astfel de momente e in pat la orizontala. Nu am dat la peste pana acum si observ ca incep sa ma obisnuiesc.

Sunt multe de povestit dar o mai lasam si pe data viitoare. Nu am timp sa recitesc postul asa ca scuze pt eventualele greseli. Ne citim in curand.

Ce mă întristează în privirea femeilor

Ce mă întristează în privirea femeilor e dorinţa erotică de a fi strivite. În căutătura unui bărbat ele vor să detecteze acel flash de cruzime, indispensabil – ni se spune – libidoului împlinit; când îl găsesc, acela e confirmat pentru ele un chip atrăgător. Acea căutătură unică, împietrire fulgurantă, amestec de forţă şi, hm, de dispreţ, la care femeia îşi îngăduie în sfârşit să declanşeze psihologic disponibilitatea juisării… Cum lucrul pe care-l detest sau care mă întristează mai mult e cruzimea, sunt relativ nedumerit de fiecare dată de această banalitate a libidoului feminin. Un amic mi-a povestit cândva în lacrimi că nevastă-sa îi cerea să urineze pe ea, să o pălmuiască peste faţă şi sâni, să-i arunce cele mai grobiene invective; la început a făcut-o, fără nici o tragere de inimă, apoi din ce în ce mai traumatizat, fiindcă nefericitul o iubea… Povestind, îi curgeau lacrimile. N-am să uit niciodată acel chip.
       Din ce istorie primară, genetică, a Violului ancestral provine oare acest erotism de victimă fericită al femeilor? (Un prieten psihiatru mi-a mărturisit că unele victime ale violului păstrează fantasma violenţei şi o transferă, o cer reprodusă, chiar dacă ea le-a îngrozit cu adevărat, de către cel pe care îl iubesc. Când ştiu că e aşa, îngrozite de ceea ce simt, încetează uneori orice viaţă sexuală, numai pentru a nu-şi admite schimbarea. Viaţa erotică a unei femei violate, mi-a confirmat el, nu mai e niciodată aceeaşi: adevăratul viol constă în aceea că violatorul se reproduce în toţi bărbaţii care îi succed.) Din ce tenebre vin toate acestea? Lesbianismul nu e, oare, o reacţie de respingere a erotismului victimar, masochist, al femeii, şi nu a celui sadic al bărbaţilor, o dorinţă de a evada en douceur din propriul gen? Ipoteza e plauzibilă (Solanas a avut o intuiţie profundă). Două lesbiene nu mai sunt două femei; nici doi bărbaţi, de altfel; sunt un al treilea gen, inedit, radical dezgustat de celelalte şi de genul în sine.
       Oricum ar fi, de fiecare dată când văd acea privire – şi peste tot o vezi -, acea unică şi cunoscută privire care imploră epatarea, umilirea, strivirea, aneantizarea, fie şi pentru câteva secunde – acele secunde -, în sinea mea sombrez.

Ursitoarele moderne

Ursitoarele sunt considerate de unii ca fiind doar personaje rupte din basm, care scriu in Cartea sortii destinul fiecarui nou-nascut. Pentru  multi romani insa, ursitoarele sunt 3 zane bune care, in prima saptamana de viata a fiecarui copil, sosesc si ii prevestesc cum ii va fi viata. Legenda spune ca ursitoarele  vin doar in noptile impare, atunci cand nu le vede nimeni.
In ‘Ursitorile”, marele poet Mihai Eminescu descrie cu o sensibilitate aparte momentul in care ursitoarele vin la capataiul nou-nascutilor:
“Ele-s ursitorile
Rumene ca zorile,
Si usoare calca,slabe,
Pietre scumpe-n mii de boabe
Pe-a lor valuri sunt podoabe.
Si prin panze stravezie,
A lor glezne stravezie,
Nu s-ating nici de pamant,
Ci se leagana de vant,
Caci usor de mani se prind,
Trag un dant si mi-l intind,
Leaganul inconjurand
Si,din gura cuvantand,
Cuvantand cuvinte rare
Ca niste margaritare……..”
Ce versuri dulci pentru trei femei in egala masura de frumoase si ale caror urari sunt menite sa deschisa o cale frumoasa si curata in viata celui abia nascut. Dar timpul modern si-a spus cuvantul si in ziua de azi ursitoarele, odinioara aproape uitate, au revenit la viata pentru a aduce din nou bucurie in sufletele parintilor dornici ca odraslele lor sa aiba o viata incarcata de bucurie si sanatate.
In ziua de azi ursitoarele sunt mai usor de gasit avand in vedere ca si-au tras telefon, pagina de internet si sunt disponibile zi si noapte pentru a veni la petrecerea de botez a celui mic.
Ele vin si aduc daruri dintre cele mai bogate cu seminte de mac pentru nopti linistite, seminte de grau pentru bogatie si boabe rotunjoare de orez pentru noroc. Tot ele mai ofera uneori si pene albe, simbol al mersului usor dar si uleiul ce te ridica deasupra tuturor relelor iar aghiasma este si ea nelipsita din „arsenalul” ursitoarelor.
Iar daca nu ma credeti am gasit fotografii care sa dovedeasca ce v-am spus aici.

Fotografiile

Mi s-a părut mereu că fotografiile pierd prin expunerea în formate standard. Acele meschine dreptunghiuri atârnate stingher pe simeze… Mărimea ideală începând de la care o fotografie capătă adâncime şi devine mai mult decât un tablou pare statura umană (independent de revoluţia vânzărilor, care încă nu s-a produs, poate şi pentru că galeriştii au ratat problematica formatului). Din varii condiţionări culturale, o imagine e proiectată ideal, pentru noi, de formatul pânzei standard, cea de care te apropii şi te depărtezi pentru a sesiza detalii sau a le topi în general. Acest tip care a fotografiat Franţa anodină, paloarea rurală a trecutului, cu o cameră veche, pare să fi scos acuarele din cadrele lui neutre, care nu descriu nimic.

Producatori detergent

Binecunoscut intre produsele de curatare, detergentul a fost si este la mare cautare pentru curatarea fie a hainelor fie a diverselor  suprafete. Are o putere mai mare de igienizare si dezinfectare decat  sapunul si include elemente si combinatii chimice cu rol de curatare a murdariei si a petelor.
Oferta pe piata de nisa este foarte variata in ceea ce priveste toate produsele de curatenie profesionale asadar si detergentul.
Sunt foarte multi producatori detergent incat puteti alege ceea ce va convine cel mai mult atat ca putere de curatare cat si ca pret.
Trebuie sa aveti in vedere cantitatea necesitata, lucrul pe care doriti sa il curatati si mai ales daca se poate realiza curatarea manual sau automat pentru a putea alege corect produsul de curatare.
Fiecare firma mare are laboratorul propriu in care dezvolta retete de detergenti si sapunuri din ce in ce mai performanti pentru a usura munca de curatare.
Daca pana acum cativa ani detergentii nu se prea deosebeau ca putere de curatare si se putea folosi acelasi detergent si pentru rufe si pentru alte suprafete precum parchet, vase, covoare, masina, etc, in ziua de azi sunt diferente foarte mari  ca si compozitie/ putere iar detergentii sunt clasificati in functie de domeniul de aplicabilitate al fiecaruia. Diferente sunt nu numai la compozitie cat si la pret, de aceea este bine sa va documentati atent pana alegeti.
Multi producatori detergent pe langa faptul ca au produse inedite cu puteri de curatare remarcabile pe care le gasiti gata preparate in magazinele din oras sau pe site, la comanda pot crea un detergent, personalizat, special pentru nevoile dumneavoastra in cazul in care nu gasiti unul care sa faca fata tuturor tipurilor de murdarie pe care doriti sa le curatati.
Orice detergent alegeti, acesta va face fata murdariei atata timp cat respectati domeniu pentru care a fost creat.

O altă carte

Autobigrafia lui N.C. (2010), film de o perfectă platitudine, lăudat de toată lumea – o totală, uimitoare nulitate. Am văzut un lider semiinteligent, primitiv şi speriat; speriat de istorie. Probă că nu contează şeful politic, ci epoca în care e plasat. Personalizăm abuziv; totul e hazardul vulgar al epocii. N-ar trebui să ne alegem lideri, ci epoci. Cadrul e determinist, epoca îşi cheamă conducătorii aşa cum formele anunţă fondul. Eşti inteligent, delicat, grav etc.? – epoca e nepotrivită, mai aşteaptă puţin. Fă un efort şi nu te naşte aici…

O altă carte a lui O. despre Diogene. Nu poţi să nu-l simpatizezi, e adevărat, e marea slăbiciune a adolescenţei. Şi nu numai pentru anecdotică. La prima vedere, şi principiile cinice sunt splendide. Nu te lega de lucruri inutile etc., a avea nu e a fi, a poseda e a fi posedat, numai necesarul e util, şi uneori chiar necesarul e inutil, frugalitatea, claritatea, antiprometeismul, autenticitatea, cosmopolitismul (sunt peste tot la mine acasă, însă cu sensul: nu sunt acasă nicăieri), provocarea… contemplativă, în fine, numai lucruri de o splendoare rezonabilă, la întâlnirea spiritului grec cu tradiţia orientală, gimnosofişti etc. Dar când chestionezi un pic noţiunea de autenticitate, centrală totuşi, îţi dai seama că e autenticitate în raport cu… Natura. Fii natural, adică în acord cu datul şi lucrurile, punct. Şi te prăbuşeşti.

E simpatic cum cei de la putere sunt întotdeauna împotriva violenţei. O condamnă, se indignează mereu de ea. Minunat. Ei sunt Puterea, sunt chiar Violenţa.

Nu prea văd de ce gânditorul trebuie să se jeneze de absenţa spiritului practic. E de prost gust să spui că idei produse la mese de brad au generat civilizaţii etc. Dar aşa e. Pentru sine, el e incapabil de spirit practic, e adevărat. Dar acest ins, spectaculos de incapabil de ceva concret, cum ar fi legarea şireturilor la ghetele proprii, e sursa spiritului practic al lumii. Tot ce e în jur şi are o oarecare valoare de praxis, de la funcţionalităţi, norme şi teritorii până la legi, structuri, sistem, administraţie etc. e produsul unor idei, gândite în nişte odăi neaerisite, de tipi clorotici aplecaţi peste tratatele şi romanele lor. Ei sunt autorii lumii de azi, nimeni altcineva, oriunde-ţi roteşti privirile. Trăieşti în ţări pentru că le-au inventat ei, în aglomerări urbane pentru că ei le-au imaginat, mergi pe trotuare pentru că le-au gândit ei. Lumile s-au construit după idei, nu invers. Critica ideilor ca visărie abstractă e comică.

Din Cartea verde a lui Gaddafi:
‘Femeile, la fel ca bărbaţii, sunt fiinţe umane. Acesta este un adevăr incontestabil… Femeile sunt diferite de bărbaţi ca formă pentru că ele sunt femele, la fel ca toate femelele din regatul plantelor şi animalelor diferite de masculii speciilor lor… Potrivit ginecologilor, femeile, spre deosebire de bărbaţi, menstruează în fiecare lună… De vreme ce bărbaţii nu pot fi însămânţaţi, ei nu experimentează indispoziţiile femeii. Ea alăptează la sân aproape doi ani.’
‘Dacă o comunitate de oameni e îmbrăcată în alb într-o ocazie tristă şi alta e îmbrăcată în negru, atunci unei comunităţi îi va plăcea albul şi-i va displăcea negrul, iar celeilalte îi va plăcea negru şi-i va displăcea albul. Mai mult, această atitudine lasă un efect fizic asupra celulelor precum şi asupra genelor din organism.’

Isabelle Saporta, Le livre noir de l’agriculture, lectură feroce despre stadiul actual al productivismului. E ceva ce nu înţeleg totuşi (şi Z. a remarcat câte ceva). Mai întâi, pe timpurile minunatei agriculturi bio treceam mereu prin perioade de foamete şi speranţa de viaţă era de 40 de ani; acum, în sinistra agricultură intensivă, în care fiecare plantă e tratată cu antibiotice şi cocteiluri de hormoni, nu mai există foamete în Occident şi speranţa de viaţă e spre 90 de ani. E totuşi un paradox bizar. Al doilea e alimentaţia bio. Dacă vrei să ştii cu adevărat ce e aceea trebuie să vii în Est, unde ţăranii încă mai există. Ei fac parte din acele fericite populaţii care, din copilărie, au consumat doar cele mai bune şi mai naturale produse imaginabile, tot ce ni se vinde acum ca alimentaţie dezirabilă. Şi sunt pline spitalele de ei – la secţiile cele mai problematice -, absolut înţesate, la 20 de ani arată ca la 40, iar speranţa lor de viaţă e de 60 de ani. Vreau să spun că toată această mistică a alimentaţiei naturale, folclor nutriţionist şi truism al reclamelor, poate fi verificată imediat, pe imense contingente statistice, are un perfect precedent experimental în viaţa ruralului, care este o catastrofă. – Bun, chimismul şi productivismul absurd ne duc în zid. Dar e un constat simplu, alături de câteva interogaţii care merită făcute.

Reacţie curioasă a lui Onfray la ideea copilului utilitar (‘copilul-medicament’), în numele psihologiei secvente a adultului.

F., voce slabă, tremurândă. Mă îngrijorează. Treptat îşi redresează tonul. Dar…

Bătrân convertit în vânzător de flori, la colţul unui magazin frecventat de burghez-boemă:
– Toate meseriile le am; îmi mai trebuie una şi mor de foame.

Tone de cărţi, la nu ştiu ce târg. Piruetă pe călcâie şi ieşire.